Nu ascundeti coruptia!
  • Legislație
    • Constituția României
    • Codul Penal al României, cu modificărilele și completările ulterioare
    • Codul de Procedură Penală, cu modificările și completările ulterioare
    • Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificărilele și completarile ulterioare
    • Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificărilele și completarile ulterioare
    • Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 43/2002, privind Directia Nationala Anticorupție, cu modificărilele și completarile ulterioare
    • Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice și din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii
    • Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile interes public
    • Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor
    • Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere și de control și a functionarilor publici, cu modificărilele și completarile ulterioare
    • Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor masuri pentru prevenirea și combaterea corupției in cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative
    • Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare
    • Hotărârea Guvernului nr. 1.346 din 31 octombrie 2007 privind aprobarea Planului de acțiune pentru îndeplinirea condiționalitătilor din cadrul mecanismului de cooperare și verificare a progresului realizat de România in domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției


  • Legislatia penală română reține termenii de corupție activă, respectiv pasivă, în conformitate cu Convenția Penală privind corupția a Consiliului Europei (semnată la Strasbourg in 27.01.1999 și ratificată de România prin Legea nr.27din 16.01.2002).
  • Urmărind evoluția legislatiei românești, se poate constata că modificărilele cadrului normativ intervenite după anul 1990 au determinat o extindere a sferei conceptului de corupție.
  • Codul penal incriminează in capitolul privitor la infracțiunile de serviciu sau în legatură cu serviciul, un număr de 4 infracțiuni de corupție, respectiv darea de mită, luarea de mită, primirea de foloase necuvenite și traficul de influență (art. 254 – art. 257), fără a folosi termenul de corupție.
  • Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/21.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, reglementează 3 categorii de infracțiuni care se circumscriu sferei faptelor de corupție, la care se adaugă o a patra care cuprinde infracțiunile îndreptate împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene. Astfel cum a fost modificată și completată, Legea 78/2000 se referă la următoarele 3 categorii de infracțiuni: infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiuni aflate in legatură directă cu infracțiuni de corupție sau infracțiuni asimilate acestora. Dispozițiile care reglementează procedura aplicabilă în cazul urmăririi și judecării infracțiunilor de corupție se regăsesc in Codul de procedură penală și în legi speciale.
  • Codul de procedură penală reglementează regulile procesului penal aplicabile tuturor infracțiunilor, inclusiv celor de corupție, în măsura in care nu se derogă prin legi speciale.
  • Relativ recent a fost introdusă instituția investigatorilor sub acoperire care pot fi folosiți în cazul unor infracțiuni de mare gravitate, printre care și faptele de corupție, Codul de procedură penală făcând trimitere expresă la infracțiunile prevazute de Legea nr. 78/2000. Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, pe langă norme de drept substanțial, cuprinde și procedura aplicabilă in cazul infracțiunilor de corupție. Urmărirea penală se efectuează in mod obligatoriu de catre procuror. și sesizarile anonime pot fi luate in considerare pentru declanșarea cercetărilor prealabile sau a urmăririi penale. Ca regulă, secretul bancar și cel profesional nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale, și nici instanței de judecată, excepție făcând secretul profesional al avocatului exercitat in condițiile legii. Judecarea in prima instantă se face in complete specializate, care la judecătorii, tribunale și curțile de apel sunt formate din 2 judecători. Direcția Natională Anticorupție a preluat atribuțiile Secției de combatere a corupției și criminalității organizate, care funcționa în cadrul Parchetului de pe langă Înalta Curte de Casație și Justitie, pentru urmărirea faptelor de corupție.
  • Actul normativ care reglementează activitatea Direcției Naționale Anticorupție este Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 43/2002, la care s-au adus modificări și completări succesive. Competența Direcției Naționale Anticorupție a cunoscut modificările, impuse de eficiența verificată în practica a acestor dispoziții legale.
  • Pentru reducerea situațiilor de risc privind comiterea faptelor de corupție au fost adoptate o serie de acte normative care să incurajeze dezvoltarea uni mediu social mai sigur.
  • Legea nr. 161/19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cunoscută și ca “Pachetul anticorupție”, a creat cadrul juridic eficient pentru prevenirea marii corupții și asigurarea unei bune guvernări.
  • In Cartea I „Reglementări Generale pentru prevenirea și combaterea corupției”, legea conține dispoziții privind transparența activităților referitoare la obligațiile bugetare restante (Titlul I), transparența în ivind transparența activităților referitoare la obligațiile bugetare restante (Titlul I), transparența în administrarea informațiilor și serviciilor publice prin mijloace electronice (implementarea Sistemului Electronic Național - Titlul II), prevenirea și combaterea criminalității informatice (Titlul III ), conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților și funcțiilor publice (Titlul IV), grupurile de interes economic ( Titlul V).
  • Pentru a se evita utilizarea fondurilor ilicite, a fost adoptata Legea nr. 43/2003 privind finanțarea activitatii partidelor politice și a campaniilor electorale, care reglementează o serie de aspecte privind sursele de finanțare a activitatii unui partid, controlul finanțării activității partidelor politice precum și limitele maxime ale cheltuielilor acestora. Instituția publică cu atribuții de control privind constituirea și cheltuirea fondurilor partidelor politice este Curtea de Conturi.
  • Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică stabileste regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenței decizionale în cadrul autorităților administrației publice centrale și locale, având ca scop sporirea responsabilității și transparenței administratiei publice precum și stimularea participarii cetățenilor în procesul decizional. Principiile care stau la baza legii sunt informarea prealabilă, consultarea și participarea activă a cetățenilor la deciziile administrative și elaborarea proiectelor de acte administrative.
  • Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici reglementează normele de conduită profesională a funcționarilor publici, având ca obiectiv creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public și eliminarea birocrației.
  • Sursa: just.ro